Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniră tot mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla… nici nu-şi mai aducea aminte exact, să tot fie cam 4-5 ani, deja.
Senzaţii pe care le credea uitate se întorceau în trupul ei flămând de amor. Memoria sentimentelor era vie şi o ajuta să răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Acum era ca un vârtej de senzaţii de nedescris.
Apoi, deodată… nimic! Dar absolut nimic!
-Ce s-a întâmplat?, întrebă ea, evident neplăcut surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!
-Ssssstt!, încercă el s-o liniştească, gata, am terminat!
-Cum adică ai terminat?, făcu ea indignată.
-Gata, dormi liniştită… Am găsit telecomanda!
